Traumă?
Viața este un vis.
Mergem pe căi care sunt parțial evocate și manifestate de conștiința colectivă și parțial de conștiința noastră individuală. "Conștiința" este o alegere înșelătoare a cuvintelor, deoarece descrie o stare de totală inconștiență. În cadrul "vieții" de vis se aplică anumite reguli ale naturii. Fiecare dintre noi contribuie la validitatea, conservarea și modelarea acestor legi prin credința noastră individuală în caracterul lor de neclintit. În cadrul visului nostru colectiv, toate ființele simțitoare au posibilitatea de a experimenta perioade de odihnă și somn. În aceste faze, noi transformăm ceea ce se numește în mod obișnuit visare. Experiența noastră din timpul somnului este, prin urmare, o ocazie prețioasă de a pune la îndoială "conștiința noastră de veghe" - pentru că și aceasta, la rândul ei, este doar un vis, într-un vis, într-un vis, într-un vis.
În conștiință și în recunoașterea acelor reguli și legi care guvernează experiența noastră colectivă are loc manifestarea lor. Legile naturii care - chiar dacă în mod colectiv - sunt doar visate pot fi ÎNTOTDEAUNA reformulate și depășite. Călătoriile astrale, vindecările spirituale, salturile în timp, telepatia, telekinezia și alte percepții extrasenzoriale sunt o expresie a depășirii legilor în care credem în general - și care, prin urmare, ne formulează realitatea.
Sămânța unui gând adevărat și sublim - odată plantată - își dă roadele la "timpul potrivit".
Timpul este măsura folosită pentru a determina diferența sau corelația dintre o porțiune de cauză și o doză de efect în cadrul visului nostru colectiv. Timpul și spațiul sunt identice - ambele sunt termeni diferiți pentru același fenomen în planul nostru experiențial și descriu locul care se află *între* două evenimente. Poate fi semnificativ să dorim să schimbăm acel vis pe care îl numim viață, dar cred că nu vom putea niciodată să îl lipsim de caracterul său original, așa cum îl văd eu în prezent, care este dorit de iubirea divină din noi. Așadar, scopul eforturilor noastre poate fi, poate, să recunoaștem viața ca fiind un "vis" în conștiința noastră și să dorim să o depășim. Cu alte cuvinte: putem exprima în noi înșine dorința de a ne trezi.
Trezirea nu poate fi realizată decât de cei care visează - și care, în acest fel, maturizându-se treptat - devin "cu adevărat" conștienți că plutesc într-o iluzie. Dacă are loc trezirea unui individ, așa cum a experimentat, printre alții, Gautama Buddha, și dacă acest individ decide să comunice realizarea sa tuturor celor adormiți, visul colectivității se schimbă. Cu toții ne mișcăm în visele noastre, cu toții ne extindem granițele în cadrul vieții noastre, cu toții tindem spre lumina sursei divine de iubire. Eforturile și aspirațiile noastre pot fi conforme sau intense; putem fi minți serioase, spirituale, minți râzătoare sau minți mincinoase - în cele din urmă vom descoperi că știam totul înainte de a începe călătoria noastră. "Realitatea" este acțiune - cauza suntem noi înșine.
