Illusion
Fie ca următoarea meditație să fie citită și simțită încet
Eu și ai mei suntem iluzii. Și totuși, toate propozițiile relevante pentru noi conțin aceste cuvinte.
Oare exist eu? Exist eu? Sunt eu?
Când mă privesc redus la fizicalitatea mea, recunosc un eu existent. Dar dacă încerc să mă uit în spatele oglinzii magice și îmi concentrez atenția asupra interiorului, nu pot descoperi un "eu". Văd atunci o substanță din care este creată ființa mea lăuntrică - dar sunt eu constituit din această substanță?
Corporalitatea este casa, templul sufletului. Ea este un vehicul care face ca călătoriile în interiorul dimensiunii fizice să fie experimentabile. În termeni contemporani, nimic mai mult decât un "costum de date" prin care putem "percepe" impresiile senzoriale. Așadar, corpul este formă - posedă el esență?
CINE este cel pentru care există aceste senzații? Pentru "CUI" sunt ele destinate? "CINE" sau "CE" este cel care le primește? "CE" este cel mai interior? Care este substanța intrinsecă a ceea ce ne face să experimentăm că "SUNTEM"?
Îmi visez eu ființa? Sunt eu visat? De către "Cine"? DE CE? CINE - SUNT - EU ????
Nu poate exista eternitate în tranzitivitate. Nu poate exista tranzitivitate în eternitate. Nu poate exista nimic absolut și, de asemenea, nimic relativ. Percepția se bazează pe imaginație, iar imaginația plutește în vântul iluziei. Magia cunoașterii nu este valabilă în fața tuturor iluziilor. Iluzia nu este nici minciună, nici adevăr, ci lipsită de trup. Lipsa de esență nu este altceva decât goliciunea. Deci recunosc lumea - văzând că nu există. Înșelăciunea - viața este înșelăciune.
Dar dacă "viața" este una dintre nenumăratele iluzii posibile, există oare un adevăr care să dureze? Există un adevăr dincolo de orice tranzitivitate? Poate ființa mea să iasă din oceanul adânc de erori și iluzii?
Nimic nu este ADEVĂRUL. ADEVĂRUL este NIMIC. Totul este nimic.
