

Cure
Conștiința noastră experimentează limitări dacă nu ne lăsăm mintea să locuiască aici și acum. Acest lucru se întâmplă în așa fel încât recunoașterea încorporării individualității noastre în realitatea divină a ființei nu devine conștientă de noi, mai ales atunci când ne concentrăm atenția asupra trecutului sau viitorului.

Aceste călătorii ale minții noastre în trecut sau în viitor - adică memoria sau imaginația - au ca efect slăbirea atenției noastre în raport cu situația noastră "reală" prezentă. Școlile budiste recomandă, printre altele, ca tehnică meditativă, contemplativă, pentru depășirea acestei presupuse segregări, concentrarea (conștientizarea) asupra propriei respirații. Prin concentrarea asupra unor stări pur fizice ale ființei în prezent (cum ar fi atenția asupra propriei respirații), mintea (conștiința) este menținută în prezent. Scopul acestei perseverențe a recunoașterii umane în prezent este recunoașterea cea mai perfectă a prezenței lui Dumnezeu în fiecare clipă. Prin urmare, scopul acestui exercițiu propus poate fi acela de a-L experimenta pe DUMNEZEU în ACUM. În consecință, speranțele noastre pentru o lume mai bună (și o vindecare personală și individuală a eului nostru conștient) pot să nu fie proiectate în viitor; mai degrabă, putem realiza că "vindecarea în ființă" poate avea loc întotdeauna acum. Ne putem da seama și conștientiza în mod pașnic că raiul este doar o stare specială de conștiință - una pe care cu toții o dorim și pe care avem cele mai mari șanse să o atingem dacă ne așteptăm și dorim să o realizăm în prezent.
. În consecință, speranțele noastre pentru o lume mai bună (și pentru o vindecare personală și individuală a eului nostru conștient) nu pot fi proiectate în viitor; mai degrabă, putem realiza că "vindecarea în ființă" poate avea loc întotdeauna acum. Ne putem da seama și conștientiza în mod pașnic că raiul este doar o stare specială de conștiință - una pe care cu toții o dorim și pe care avem cele mai mari șanse să o atingem dacă ne așteptăm și dorim să o realizăm în prezent.Sarcina noastră pentru realizarea raiului pe pământ este de a transpune în acțiune cunoștințele noastre individuale dobândite intelectual și emoțional. "Hârtia are răbdare", se spune, iar un milion de cuvinte frumoase nu aduc gradul de schimbare pe care îl aduce o singură acțiune bine gândită.

